La o divorț, locuința comună reprezintă adesea cea mai importantă parte a averii. Trebuie făcute acorduri cu privire la cine rămâne să locuiască și modul în care locuința este împărțită.
Posibilități pentru locuință
| Alegere | Descriere |
|---|---|
| Preluare de către un partener | Răscumpărarea celuilalt și preluarea ipotecii |
| Vânzarea locuinței | Împărțirea veniturilor între ambele părți |
| Păstrare temporară | De exemplu, până când copiii devin majori ("nesting") |
| Închirierea locuinței | Împărțirea veniturilor din chirie între parteneri |
Preluare de către unul dintre parteneri
Dacă un partener dorește să păstreze locuința, aceștia sunt pașii:
- Plata a jumătate din valoarea netă către fostul partener
- A putea suporta singur ratele ipotecii (test de venit de către bancă)
- Eliberarea fostului partener din răspunderea solidară
- Dacă este necesar, executarea unei evaluări a locuinței
Cine rămâne în locuință?
Dacă nu există acord cu privire la cine rămâne în locuință, judecătorul din Westland poate stabili o reglementare temporară. Considerații importante sunt:
- La cine locuiesc în principal copiii
- Cine poate găsi cel mai ușor o locuință alternativă
- Cine are cea mai mare nevoie de locuință
- Relațiile de proprietate ale locuinței
Locuință închiriată la divorț
La o locuință închiriată, judecătorul din Westland poate decide ca contractul de închiriere să fie atribuit unui partener, chiar dacă ambii sunt pe contract. Celălalt partener trebuie să plece, iar proprietarul trebuie să accepte acest lucru.
Consecințe financiare
| Scenariu | Consecință |
|---|---|
| Valoare netă a locuinței | Este împărțită în mod normal fifty-fifty (sau conform acordurilor) |
| Valoare negativă a locuinței | Datoria rămasă este împărțită în mod similar |
| Deducerea dobânzii ipotecare | Partenerul care pleacă păstrează dreptul de deducere timp de 2 ani |
| Impozitul pe valoarea locuinței proprii | Este atribuit partenerului care rămâne |